Regula de aur a acumulării

Regula de aur a acumulării a lui Edmund S. Phelps indică faptul că consumul pe cap de locuitor se maximizează atunci când rata dobânzii este egală cu rata de creștere a produsului intern brut. Regula de aur a acumulării este criticată pentru faptul că nu ia în considerare preferințele temporale (în mod diferit față de regula Ramsey).

Cu ajutorul regulii de aur, rata obținută a dobânzii ar putea fi utilizată ca „o rată reală constantă a dobânzii“ în cadrul regulii lui Taylor pentru determinarea ratei dobânzii a lui Taylor.


Rata de creștere Steady-State

Creșterea stocului de capital K ˙ {\displaystyle {\dot {K}}} este egală cu investițiile I {\displaystyle I} , care sunt finanțate prin economisiri S {\displaystyle S} :

K ˙ = I = S {\displaystyle {\dot {K}}=I=S}

Cota de economii s = S Y = K ˙ Y {\displaystyle s={\frac {S}{Y}}={\frac {\dot {K}}{Y}}}

Funcția de consum: C = ( 1 s ) Y + N {\displaystyle C=(1-s)\cdot Y+N}

Intensitatea capitalului k = K A {\displaystyle k={\frac {K}{A}}}

Producția pe cap de locuitor: y = Y A {\displaystyle y={\frac {Y}{A}}}

Funcția de producție: Y = F ( K , A ) {\displaystyle Y=F(K,A)}

Funcția de producție linear-homogenă:

c o n s t . Y = F ( c o n s t . K , c o n s t . A ) {\displaystyle const.\cdot Y=F(const.\cdot K,const.\cdot A)}

c o n s t . = 1 A {\displaystyle const.={\frac {1}{A}}}
1 A Y = F ( 1 A K , 1 A A ) {\displaystyle {\frac {1}{A}}\cdot Y=F({\frac {1}{A}}\cdot K,{\frac {1}{A}}\cdot A)}

deci, funcția de producție poate fi exprimată și prin mărimi pe cap de locuitor. Producția unui anumit muncitor depinde de resursele de capital ale acelui muncitor (intensitatea capitalului):

y = F(k,1)=f(k) {\displaystyle {\mbox{y = F(k,1)=f(k)}}}

Rata de creștere a populației/ocupației A {\displaystyle A} este dată exogen:

A ˙ A = A ^ = m {\displaystyle {{\dot {A}} \over A}={\hat {A}}=m}

Rata de creștere Steady-State, toate mărimile trebuie să crească cu aceeași rată:

Y ˙ Y = A ˙ A = K ˙ K = m {\displaystyle {{\dot {Y}} \over Y}={{\dot {A}} \over A}={{\dot {K}} \over K}=m}

K ˙ K = K ^ = s Y K = s y k = m {\displaystyle {{\dot {K}} \over K}={\hat {K}}=s\cdot {\frac {Y}{K}}=s\cdot {\frac {y}{k}}=m}

s y k = s f ( k ) k = m {\displaystyle s\cdot {\frac {y}{k}}=s\cdot {\frac {f(k)}{k}}=m}

s f ( k ) = m k {\displaystyle s\cdot f(k)=m\cdot k}

Maximizarea consumului pe cap de locuitor

Pentru ce rată de creștere Steady-State este maximizat consumul pe cap de locuitor C A {\displaystyle {\frac {C}{A}}} ?

C A = ( 1 s ) Y A = ( 1 s ) y = ( 1 s ) f ( k ) {\displaystyle {\frac {C}{A}}=(1-s){\frac {Y}{A}}=(1-s)y=(1-s)f(k)}

În conformitate cu Steady State e valabil:

s f ( k ) = m k {\displaystyle s\cdot f(k)=m\cdot k}

Deci:

C A = f ( k ) m k {\displaystyle {\frac {C}{A}}=f(k)-m\cdot k}

Maximizarea consumului pe cap de locuitor în ceea ce privește variabila k {\displaystyle k} , înseamnă derivarea în funcție de k {\displaystyle k} și egalarea cu zero:

f ( k ) m = 0 {\displaystyle f^{\prime }(k)-m=0}

Regula de aur a acumulării

Productivitatea marginală a capitalului f ( k ) {\displaystyle f^{\prime }(k)} trebuie deci să fie egală cu rata de creștere m {\displaystyle m} . În teoria neoclasică se presupune că productivitatea marginală a capitalului este egală cu prețul investiției inițiale, deci egală cu rata profitului, respectiv cu rata dobânzii.

Calcul auxiliar al productivității marginale a capitalului

Productivitatea marginală a capitalului ca derivată parțială a lui F ( K , A ) {\displaystyle F(K,A)} în funcție de K {\displaystyle K} :

δ F ( K , A ) δ K {\displaystyle {\frac {\delta F(K,A)}{\delta K}}}

Omogenitate lineară:

F ( K , A ) = A F ( K A , 1 ) = A f ( k ) {\displaystyle F(K,A)=A\cdot F({\frac {K}{A}},1)=A\cdot f(k)}

Calcul parțial (utilizând derivarea prin părți):

δ F ( K A , 1 ) δ K = δ F ( K A , 1 ) δ K A δ K A δ K {\displaystyle {\frac {\delta F({\frac {K}{A}},1)}{\delta K}}={\frac {\delta F({\frac {K}{A}},1)}{\delta {\frac {K}{A}}}}\cdot {\frac {\delta {\frac {K}{A}}}{\delta K}}}

= f ( k ) 1 A {\displaystyle =f^{\prime }(k){1 \over A}}

În total:

δ F ( K , A ) δ K = f ( k ) {\displaystyle {\frac {\delta F(K,A)}{\delta K}}=f^{\prime }(k)}