Murgoi bălțat

Murgoi bălțat


Murgoiul bălțat (Pseudorasbora parva)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Subîncrengătură:	Vertebrata
Infraîncrengătură:	Gnathostomata
Supraclasă:	Osteichthyes
(neclasificat):	Pisces
Clasă:	Actinopterygii
Subclasă:	Neopterygii
Infraclasă:	Teleostei
Supraordin:	Ostariophysi
Ordin:	Cypriniformes
Suprafamilie:	Cyprinoidea
Familie:	Cyprinidae
Subfamilie:	Gobioninae
Gen:	Pseudorasbora
Specie:	P. parva
Nume binomial
Pseudorasbora parva Temminck & Schlegels, 1846
Sinonime
Fundulus virescens Temminck & Schlegel, 1846 Leuciscus parvus Temminck & Schlegel, 1846 Micraspius mianowskii Dybowski, 1896 Pseudorasbora altipinna Nichols, 1925 Pseudorasbora depressirostris Nichols, 1925 Pseudorasbora fowleri Nichols, 1925 Pseudorasbora monstrosa Nichols, 1925 Pseudorasbora parva parvula Nichols, 1929 Pseudorasbora parva tenuis Nichols, 1929 Pseudorasbora parvus (Temminck & Schlegel, 1846)
Modifică text

Murgoiul bălțat (Pseudorasbora parva) este un pește dulcicol, bentopelagic, cu o lungime de 6–8 cm (maximal 12 cm, în Amur 20 cm), din familia ciprinidelor, originar din apele stătătoare (bălți și heleșteie) sau lin curgătoare (râuri) din Asia estică: de la bazin fluviului Amur în Siberia până la bazinul râului Perlelor (Zhujiang), în sud-estul Chinei, și Japonia. A fost introdus involuntar în Europa (inclusiv în România și Republica Moldova) și alte părți ale Asiei o dată cu alevinii de pești fitofagi aduși din China. Poate trăi 5 ani.

Are corpul alungit și gros, aproximativ cilindric, slab comprimat lateral, și acoperit cu solzi mari. Capul este comprimat lateral și are o gură mică semilunară, superioară, dispusă oblic în sus, lipsită de mustăți. Linia laterală este dreaptă și situată la mijlocul flancurilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe, lipsite de radii țepoase. Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici.

Se hrănește pe fundul apelor. Hrana include mai ales diverse specii de larve de insecte și insecte acvatice sau care cad în apă (plecoptere, trihoptere, chironomide), anelide, moluște, crustacee, cladocere, amfipode și izopode, dar și cu spongieri de apă dulce, briozoare, zooplancton, detritus și resturi vegetale. Mai rar se hrănește și cu icrele și puietul altor pești. Puietul se hrănesc cu zooplancton.

Murgoiul bălțat atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață, la o lungime de 4,5–5,5 cm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5000 icre, în medie 1400. Masculul păzește icrele, alungând alți pești. Nu prezintă importanță economică.

Note

Bibliografie

Petru Bănărescu. "Fauna Republicii Populare Române. Vol. XIII : Pisces - Osteichtyes (Pești ganoizi și osoși)." București. Editura Academiei Republicii Populare România, 1964.
L. Lustun, I. Rădulescu, V. Voican. "Dicționar piscicol." Editura Ceres. București 1978.
Th. Bușniță, I. Alexandrescu. "Atlasul peștilor din apele R.S. România." București, 1971.
Gavriloaie I. C., Falka I., 2006. Considerații asupra răspândirii actuale a murgoiului bălțat - Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1846) (Pisces, Cyprinidae, Gobioninae) - în Europa. Brukenthal Acta Musei, 1(3):145-151
Gavriloaie, Claudiu, et al. "Notes concerning the distribution of Asian fish species, Pseudorasbora parva, in Europe." AACL Bioflux 7.1 (2014): 43-50.
Miruna Ioan Valentin, Iacob Petrescu-Mag. "Inventarul speciilor nonnative de pești din apele dulci ale României." Bioflux, Cluj-Napoca, 2008
Gavriloaie I. C., Falka I. Considerații asupra răspândirii actuale a murgoiului bălțat - Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1846) (Pisces, Cyprinidae, Gobioninae) - în Europa. Brukenthal Acta Musei 2006, I.3:145-151.
Gavriloaie, Ionel-Claudiu, Istvan Falka, and Cecilia Bucur. "The most important Romanian researches on species Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1846)(Teleostei, Cyprinidae)." AACL Bioflux 1.2 (2008): 117-122.
A. Perdices, I. Doadrio. "Presence of the asiatic cyprinid Pseudorasbora parva (Schlegel, 1842) in North Africa." (1992).
Bănăduc A. and Bănăduc D., Trophic elements regarding the nonindigenous Pseudorasbora parva (Schlegel) 1842 fish species spreading success - Olt Rier Basin, a case study, Journal of Bioloy - Zoology, 6, Editura Academiei, pp. 185-196, 2008.

Legături externe

Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1846) Stone moroko. FishBase
Pseudorasbora parva. The IUCN Red List of Threatened Species
La pseudorasbora, Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1842). Associazione Ichthyos Italia
La pseudorasbora, Pseudorasbora parva (Temminck & Schlegel, 1842). Associazione Ichthyos Italia
P. parva (Temminck et Schlegel, 1846) - амурский чебачок. Institute of ecology and evolution of the Russian Academy of Sciences Arhivat în 15 martie 2014, la Wayback Machine.