Finisarea lemnului

Finisarea lemnului poate fi definită ca o tehnologie complexă de îmbunătățire a aspectului și calității suprafețelor prin tehnici de acoperire superficială. Modificările de calitate și aspect se referă în general la: culoare, rugozitate și luciu, dar pot include și alte efecte estetice speciale. Finisarea lemnului asigură concomitent cu ameliorarea aspectului și o rezistență mărită a suprafețelor la uzura și acțiunea factorilor fizici și chimici. Produsele speciale de finisare pot conferi lemnului și o rezistență mărită la biodegradare și foc. Acoperirea se poate face cu pelicule de finisare sau folii decorative.

Rolul finisării lemnului:

• Estetic;
• Protecția suprafețelor;
• Economic;
• Substituirea unor specii valoroase cu specii comune;
• Produsele din lemn și materiale pe bază de lemn pot avea un nou aspect;
• Creșterea duratei de utilizare a produselor finite din lemn;
• Ecologic;
• Se impune ecologizarea tehnologiilor de finisare prin reducerea noxelor.

Istoricul finisării lemnului

Finisarea lemnului a fost cunoscută și practicată de mii de ani în scop estetic și funcțional. Egiptenii au transformat valențele estice ale finisării lemnului într-o adevărată artă: acoperirea cu foi de aur, pictarea suprafețelor lemnoase. Produsele utilizate erau cele naturale: ceruri și uleiuri. Rolul acestor produse era atât estetic cât și de protecție.

Pentru finisarea lemnului se folosesc: Produse naturale:

• Proteine din ouă, lapte, brânză;
• Ceruri vegetale, animale;
• Uleiuri (ulei de in) și grăsimi animale;
• Rășini vegetale (Gumă Arabică, colofoniu și terebentină extrase din rășină de pin);
• Rășini secretate de insecte (selac secretat de Laccifer lacca).

Produse peliculogene bazate pe rășini sintetice:

• Rășini alchidice 1830;
• Nitroceluloza 1918;
• Rășini cu întărire acidă, rășini poliesterice, rășini PUR, polimeri acrilici;
• Produse de finisare fără solvent organic volatile;
• Pulberi de finisare;
• Produse ECO – ceruri, uleiuri.

Finisarea lemnului – un domeniu în continuă dezvoltare

• Noi materiale trebuiesc finisate (compozite, plastice, metale, altele);
• Cerințe crescute pentru noi culori și efecte estetice speciale;
• Cerințe pentru produse cu durate scurte de uscare (întărire) productivitate mare;
• Noi tehnologii de aplicare – linii automatizate de finisare;
• Cerințe crescute privind calitatea peliculelor de acoperire

(rezistențele fizico-chimice și mecanice);

• Restricțiile ecologice impun promovarea unor produse și tehnologii nepoluante.

Finisarea lemnului, o tehnologie complexă în mai multe faze Tehnologiile de finisare cuprind mai multe operații succesive, ce sunt cuprinse în 3 faze principale: 1. Pregătirea suportului (substratului) prin operații mecanice, fizice și chimice; 2. Acoperirea suprafeței, folosind materiale peliculogene lichide (sau solide) sau folii decorative ce se vor încleia pe suport; 3. Operații ulterioare de prelucrare a peliculelor. În fiecare din aceste faze și operații incluse se utilizează materiale tehnologice de finisare specifice.

Clasificarea materialelor tehnologice de finisare

1. Materiale pentru pregătirea suportului pentru finisare:

• Abrazivi – șlefuire, curățare mecanică.
• Soluții de decolorare.
• Materiale pentru curățarea chimică și fizică a suprafețelor (înlăturarea petelor).
• Materiale pentru colorarea transparentă a suprafețelor (coloranți, soluții de colorare, grunduri de colorare).

2. Materiale pentru acoperirea estetică a suprafețelor:

• Materiale peliculogene de finisare (transparente și opace);
• Folii decorative pentru finisare.

3. Materiale pentru prelucrarea peliculelor și obținerea efectelor speciale

• Materiale pentru matisare mecanică sau lustruire.