Elara (satelit)
| Elara | |
 Elara fotografiată de instrumentul LORRI de la bordul New Horizons | |
| Descoperire [1][2] | |
|---|---|
| Descoperit de | Charles D. Perrine |
| Loc descoperire | Lick Observatory |
| Dată descoperire | 5 ianuarie 1905 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Jupiter VII |
| Pronunție | /e'la.ra/ |
Denumit după | Ελάρα Elăra[3] |
| Atribute | Elarian /e.la.ri'an/ |
| Caracteristicile orbitei [4] | |
| Epocă 27 aprilie 2019 JD 2458600.5 | |
| Arc de observare | 113.70 ani (41,528 zile) |
Axa semi-majoră | 0.0782306 AU (11,703,130 km) |
| Excentricitate | 0.1961487 |
Perioadă orbitală | +258.65 d |
Anomalia medie | 10.93078 ° |
| 1° 23m 30.67s/ day | |
| Înclinație | 30.51712° (față de ecliptică) |
Longitudinea nodului ascendent | 90.86474° |
Argumentul perihelion | 191.19922° |
| Sateliți | Jupiter |
| Caracteristici fizice | |
Diametrul mediu | 7004799000000000000♠79.9±1.7 km[5] |
| Albedo | 6998460000000000000♠0.046±0.007[5] |
Magnitudinea aparentă | 16.6[6] |
Magnitudinea absolută (H) | 9.6[4] |
Elara (greacă Ελάρα) este un satelit natural,neregulat, prograd al lui Jupiter. El a fost descoperit de Charles Dillon Perrine la Observatorul Lick în 1905.[7] El este a optulea cel mai mare satelit a lui Jupiter și denumit în cinstea Elarei, una dintre iubitele lui Zeus și mama gigantului Tityos.[8]
Denumirea actuală i s-a atribuit satelitului în 1975; până atunci, el era cunoscut sub numele simplu de Jupiter VII. El uneori era numit "Hera"[9] între 1955 și 1975.Are o rază medie de doar 43 de kilometri (27 mi), deci este de 2% din dimensiunea Europei. Cu toate acestea, are jumătate din dimensiunea lui Himalia, deci este al doilea cel mai mare satelit din grupul Himalia. Ar putea fi un asteroid de tip C sau D capturat, deoarece reflectă foarte puțină lumină.
Elara face parte din Grupul Himalia, sateliți care orbitează între 11 și 13 Gm de la Jupiter la o înclinație de aproximativ 27.5°.[10] Elementele sale orbitale sunt cunoscute din ianuarie 2000. Ele sunt în continuă schimbare din cauza Soarelui și perturbațiilor planetare.
Descoperire
Elara a fost descoperită de Charles Dillon Perrine de la Observatorul Lick pe 6 ianuarie 1905, a doua zi după ce a fost anunțată descoperirea Himaliei, tot de către Perrine. Cu toate acestea, condițiile meteorologice nefavorabile au întârziat confirmarea descoperirii până pe 21 februarie.[11]
Întâlnirea cu New Horizons
În februarie și martie 2007, sonda spațială New Horizons către Pluto a surprins-o pe Elara în mai multe imagini LORRI de la o distanță de opt milioane de km.[12]
Referințe
- ^ Perrine, C. D. (). „Satellites of Jupiter”. Harvard College Observatory Bulletin. 178.
- ^ Perrine, C. D. (). „The Seventh Satellite of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 17 (101): 62–63. Bibcode:1905PASP...17...56.. doi:10.1086/121624
. JSTOR 40691209. - ^ DGE en línea
- ^ a b „M.P.C. 115889” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ a b Grav, T.; Bauer, J. M.; Mainzer, A. K.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R.; Cutri, R. M.; et al. (august 2015). „NEOWISE: Observations of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn”. The Astrophysical Journal. 809 (1): 9. arXiv:1505.07820 . Bibcode:2015ApJ...809....3G. doi:10.1088/0004-637X/809/1/3. 3.
- ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ Perrine, C. D. (). „The Seventh Satellite of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 17 (101): 62–63. Bibcode:1905PASP...17...56.. doi:10.1086/121624 . JSTOR 40691209.
- ^ Marsden, B. G. (). „Satellites of Jupiter”. IAUC Circular. 2846.
- ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia (). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4.
- ^ Jacobson, R. A. (). „The orbits of outer Jovian satellites” (PDF). Astronomical Journal. 120 (5): 2679–2686. Bibcode:2000AJ....120.2679J. doi:10.1086/316817.
- ^ Proctor, Mary (). „Jupiter's Newly Discovered Moons and Solar Cyclones”. The New York Times. Accesat în .
- ^ Hamilton, Thomas Wm. (). Moons of the solar system. Strategic Book Publishing. p. 21. ISBN 978-1625161758.
Legături externe
- en Elara pe 1998-08-15 03:21 UTC Arhivat în , la Wayback Machine. (Crédit : OHP/IMCCE/CNRS)
- en SkyView 23 47 09 -02 40 46
- en HORIZONS Web-Interface
- en Profilul lui Elara Arhivat în , la Wayback Machine. la NASA's Solar System Exploration
- en Paginile lui David Jewit
- en Sateliții Cunoscuți a lui Jupiter (de Scott S. Sheppard)
- en Doi Sateliți Neregulari a lui Jupiter (Himalia & Elara : Observatorul Remanzacco : 23 noiembrie 2012)
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
